”Să iubești pe cineva care te iubește, este narcisism. Să iubești pe cineva care nu te iubește , asta da dragoste !” Frederic Beigbeder

Demultișor am în minte aceste rînduri,iar astăzi am hotărît să le adun într-un articol, unul mai de suflet, despre dragoste și motivele pentru care iubim.
Dragostea – acest măreț sentiment pentru care s-au scris cărți și s-au cîntat cîntece, s-a plîns și duelat generații la rînd.
Nu e mare lucru să iubești, căci fiecare din noi iubește, unii mai mult, alții mai puțin, însă pînă la urmă cu toții ajungem să simțim fluturi în stomac și să uităm de lumea în care trăim. Iar atunci cănd te indrăgostești lumea parcă devine mai frumoasă, mai plină de sens, totul în jur prinde culoare. Nici nu mai știi de ce te-ai indrăgstit, de ochii ăia sinceri, de gropița din obraz sau de zîmbetul discret, dar gata, deja e tîrziu să mai privești înapoi căci primii fiori deja și-au făcut loc în inima ta. Cam așa începe dragoste, parcă din nimic, un nimic care îți ocupă mintea ore în șir. Că tare stranie e dragostea asta și are atîtea fețe de nu o mai ințelegi, odată intrat în jocul ei, alergi cu pași giganți spre necunoscut, dar totuși alergi și-ți place asta la nebunie. Dar, asta e dragostea, parcă simplă, parcă complicată, însă fără doar și poate e frumoasă.
Oamenii mor din dragoste, dar tot datorită ei reușesc să ajungă la apogeu. Zilnic văd pe stradă tineri îndrăgostiți, care se iubesc cu adevărat și emană iubire doar prin privirile lor fericite și mereu mă întreb oare cum vor arăta ei peste ani, dacă tot așa de frumoși vor rămîne sau odată cu scurgerea timpului v-a pieri și această scînteie magică. Orice-ar fi, eu cred că dragostea este cea care ne unește și că noi provenim dintr-o poveste de dragoste. Iar ca să păstrăm dragostea trebuie ca în noi să trăiască o părticică de insesizabil.
Se spune că tinerețea este perioada în care ne îndrăgostim pînă în ”măduva oaselor” , iar mai apoi iubim, dar deja mai puțin, că dragostea de-odinioară devine o deprindere. Însă refuz să cred că oamenii maturi nu se mai îndrăgostesc, că ei dau uitării ceea ce i-a făcut să fie fericiți. Cum adică să nu iubești?! Să încetezi să iubești e echivalent cu să încetezi să visezi, iar atunci cănd oamenii încetează să viseze – ei mor. Cine iubeste simte adevăratul gust al vieții, iar cine refuză să iubească, refuză să trăiască.